18 aprilie 2026 Ziua Internațională a Monumentelor Istorice și a Siturilor

     În anul Brâncuși, care marchează 150 de ani de la nașterea sculptorului, rămânem consecvenți genului artistic în care acesta s-a manifestat și cu ocazia Zilei Internaționale a Monumentelor Istorice și a Siturilor, Direcția Județeană pentru Cultură Bihor informează despre o lucrare de sculptură dedicată unui important arhitect al urbei născut la Oradea, Kálmán Rimanóczy junior (n. 1mai 1870, Oradea  – d. 11 iunie 1912, Viena) evidențiind în egală măsură contribuția acestuia la conturarea fondului construit al orașului. Valoarea arhitecturală și istorică a unui număr însemnat de edificii proiectate și construite în Oradea a fost recunoscută prin clasarea și înscrierea în Lista Monumentelor Istorice (actuala listă, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, Nr. 113 bis, 15.02.2016).

La împlinirea150 de ani de la nașterea arhitectului, municipalitatea orădeană a organizat concurs de proiecte/idei pentru realizarea unei statui. Concursul a fost câștigat de sculptorul clujean Alexandru Păsat. La data inaugurării monumentului Kálmán Rimanóczy junior, 1 mai 2020, România se afla în stare de urgență datorată epidemiei COVID 19 iar ,,predarea statuii orașului’’ s-a desfășurat discret fără participarea publicului, doar a autorului. Sculptorul Alexandru Păsat s-a născut în anul 1955 în localitatea Plenița, județul Dolj.  A absolvit în 1980 Institutul de Arte Plastice Ion Andreescu din Cluj Napoca, secția sculptură, devenind membru al Uniunii Artiștilor Plastici din România un an mai târziu. S-a remarcat în arta românească contemporană prin modernismul lucrărilor de plastică mică prezentate publicului în expoziții organizate în țară și străinătate dar și ca autor de artă monumentală expusă în spații publice.

În Oradea a realizat statuile Episcopului greco-catolic Demetrie Radu (dezvelire 20 aprilie 2019) și a Episcopului ortodox Roman Ciorogariu (dezvelire 20 aprilie 2019) din Piața Unirii dar și bustul monumental al lui Emanuel de Martonne (dezvelire 1 aprilie 2019) din Parcul 1 Decembrie, geograful francez care a trasat granițele României de azi. Comanda și amplasarea celor trei monumente de for public s-au înscris în seria evenimentelor locale dedicate Centenarului Marii Uniri, respectiv omagierii personalităților care au contribuit la înfăptuirea acesteia. Statuile au fost realizate la inițiativa Primăriei Municipiului Oradea iar amplasarea bustului a fost un proiect inițiat în 2018 de către Direcția Județeană pentru Cultură Bihor sub egida Centenarului Marii Uniri, finanțat de Ministerul Culturii.

Statuia Kálmán Rimanóczy junior face parte din lucrările de artă monumentală realizate de sculptor într-o manieră portretistică realistă. Volumele sunt tratate geometrizat, cu o verticalitate fermă, expresia facială este concentrată, aluzie în viziunea sculptorului la rigoarea caracteristică gândirii unui arhitect. Statuia cu o înălțime de 2,80 cm este turnată în bronz și poziționată pe un soclu jos, de 10 cm. Kálmán Rimanóczy junior este reprezentat figură întreagă, într-o postură statică (contrapost) la vârsta maturității, în ținută elegantă, ținând în mâna stângă o mapă cu schița balconului turlei secundare de la Biserica "Pogorârea Sfântului Spirit" în proximitatea căreia a fost poziționată statuia. Amplasamentul, situat în perimetrul Ansamblului Urban ,,Centrul Istoric Oradea’’ cod în Lista Monumentelor Istorice (LMI) BH-II-a-A-01037,  strada Dunărea nr.1 în zona de protecţie a Bisericii Romano-Catolică "Pogorârea Sfântului Spirit" monument istoric, nu a fost ales întâmplător. Proiectul de transformare al lăcașului de cult executat între anii 1903-1905 a fost realizat de arhitectul Kálmán Rimanóczy junior. În cripta acestei biserici au fost mutate rămășițele pământești ale lui Rimanóczy junior din cimitirul Olosig, Oradea în anul dezafectării necropolei și transformării acesteia în parc.

Kálmán Rimanóczy junior a fost un important arhitect orădean în perioada 1900-1912, afirmându-se şi ca antreprenor. S-a născut la Oradea în 30 aprilie 1870. Tatăl său, Kálmán Rimanóczy senior, a fost şi el una dintre personalităţile oraşului Oradea, avea un birou de proiectare şi era antreprenor în construcţii, a proiectat şi ridicat mai multe clădiri importante în oraş. Kálmán Rimanóczy junior şi-a făcut studiile primare şi medii în Oradea. A studiat apoi la Şcoala Superioară Tehnică de la Charlottenburg, lângă Berlin, obţinând diploma de arhitect în 1891 (sau 1892) Stagiul l-a făcut la Budapesta în biroul profesorului universitar, arhitectul Gyözö Czigler. Tânărul Kálmán Rimanóczy a obţinut o altă diplomă – atestat - de arhitect şi la Budapesta. Familia Rimanóczy deţinea mai multe proprietăţi: Hotelul şi Baia cu Aburi Rimanóczy (donată oraşului de către bătrânul Kálmán Rimanóczy); „Colonia de fabrici” de pe Calea Clujului nr. 117: Fabrica de cherestea, Fabrica de cărămizi, Fabrica de mobilă şi parchet. Kálmán Rimanóczy junior deţinea proprietăţile: Palatul Kálmán Rimanóczy junior de pe Str. Roman Ciorogariu nr. 3, terenul Oraşului Grădină (Kertváros). Kálmán Rimanóczy junior locuia în imobilul de pe Str. Roman Ciorogariu nr. 3.

Clădirile proiectate de arhitect în Oradea sunt:

• Palatul Finanţelor Publice, 1899-1900, Str. Republicii nr. 35
• Cazarma Honvezilor Infantrişti (1900-1902), Str. Armatei Românr nr. 24, proiect împreună cu tatăl său
• Institutul Sf. Vicenţiu (Institutul Nogal), Str. Partenie Cosma,  1899; 1900 – extindere, etajare
• Casa Ferenc Schwartz, 1900, Str. M. Eminescu nr. 15
• Casa Mór Moskovits (Velenţa, Calea Clujului, lângă Fabrica de spirt, drojdie, rom, lichior şi chimicale Moskovits Mór şi Fiul, în prezent demolate), 1901
• Palatul Rimanóczy K. junior, cca. 1901-1902, Str. Roman Ciorogariu nr. 3 (din 1921 Reşedinţa Episcopiei Ortodoxe)
• Orfelinatul pentru fete, 1902, Str. Nicolae Jiga, nr. 61 A
• Primăria, 1902-1903, Piaţa Unirii nr. 1
• Spitalul de neuropsihiatrie, 1902-1903, Str. Louis Pasteur nr. 26
• Casă cu parter, Str. Republicii nr. 43, 1903
• Proiect pentru Magazin de sticlărie „Deutsch K. I.“, Str. Vasile Alecsandri nr. 4, 1903
• Casa Joszef Moscovits, Str. Aurel Lazăr, nr. 9, extindere, modificări în 1905
• Biserica Romano-Catolică Pogorârea Sfântului Spirit, 1903-1905, Str. Dunărea nr. 1
• Palatul Episcopiei Greco-Catolice, 1903-1905, Piaţa Unirii nr. 3
• Casa Varnai, 1905, Str. Libertăţii nr. 30
• Palatul Miksa Moskovits, 1904-1905, Str. Republicii colţ cu Parcul Traian nr. 2; Palatul Rimanóczy K. sen., 1905, Str. Republicii colţ cu Parcul Traian nr. 1
• Sediul Asociaţiei Economice a Judeţului Bihor, astăzi Dispensarul TBC, 1906, Aleea Ştrandului nr. 18
• Casa Centrală de Economii din Oradea, 1906-1907, extinsă în 1912, Piaţa Regele Ferdinand nr. 4
• Baroul, 1908-1909, Str. George Enescu nr. 1
• Casa Bölöny, 1912, Str. M. Eminescu nr. 5
• Palatul Apollo, 1912-1914, Str. Republicii nr. 12.

Rimanóczy junior a fost şi constructor, antreprenor. A ridicat majoritatea clădirilor proiectate de el. Pe lângă acestea a fost antreprenor la: ridicarea Teatrului din Oradea, împreună cu Vilmos Rendes şi Jozsef Guttman, executând construcţia după proiectul firmei Fellner şi Helmer (1899-1900); extinderea Gării (1902), împreună cu Vilmos Rendes; Biserica Luterană proiectată de Samu Pecz (1902-1903), Str. Tudor Vladimirescu nr. 28; Palatul Stern proiectat de Marcell Komor  şi Dezső Jakab (1904-1905) Str. Republicii nr. 10-10A. În 1910 a realizat extinderea clădirii primului muzeu din Oradea (construit în 1895 de către K. Rimanóczy senior), Str. Muzeului nr. 2.

În afara Oradiei, arhitectul a proiectat: Palatul Primei Case de Economii din Debreţin (1908-1910), Debreţin, Str. Piac nr. 24, Spitalul de Boli Mintale la Sighetu Marmaţiei; Clădirea Asociaţiei Economice a judetului Békés, în Békéscsaba; Hotelul Miramare din Crikvenica (Croaţia). Cel mai probabil a fost şi arhitectul refacerii Palatului Episcopal Greco-Catolic din Beiuş (cca 1910-1911).

 Kálmán Rimanóczy junior a murit la vârsta de 42 de ani, într-un sanatoriu de lângă Viena, în 12 iulie 1912. A fost înmormântat în capela familiei, în cimitirul Olosig din Oradea (azi transformat în parc). În 1982 a fost mutat în cripta Bisericii romano-catolice Pogorârea Sfântului Spirit din Oradea. 

Proveniență imagini: sculptor Alexandru Păsat; arhitect Czirják J. Levente; arhiva DJC Bihor
Text: Adriana Ruge, inspector și Mircea Pașca, consilier la Direcția Județeană pentru Cultură Bihor

Mircea PAŞCA, Palatul Episcopal Greco-Catolic din Oradea, Ediţia a doua, revăzută şi adăugită, Oradea, Ed. Primus, 2017
Mircea PAŞCA, Case şi căsuţe din Oradea Mare: un pomelnic neisprăvit. Cluj-Napoca: Argonaut, 2020
Mircea PAŞCA, Case, străzi şi edificii din Oradea Mare : un pomelnic neisprăvit, Cluj-Napoca: Argonaut, 2021.